Din nou Viespar.ro

Anul trecut am scris despre site-ul www.viespar.ro, i-ar postarea mea nu a prea avut parte de interes din partea voastra. Nici site-ul respectiv nu a vut parte de atentie din partea mea.

Anul acesta insa, am inceput sa il refolosesc, s-a inscris si sotia mea Roxana pe site, iar intr-o saptamana impreuna am castigat 12 Euro...asa ca vom continua incet incet, in functie de timp, desi nu pierzi foarte mult timp pe site, dar vrem sa vedem pana unde putem ajunge.

Vreau sa vad in cat timp pot ajunge sa retrag primii banuti si cati or fi aia....daca vreti sa vedem impreuna, intrati pe www.viespar.ro si haideti sa facem echipa si sa vedem pana unde duce (eu intru maxim 30 de minute pe zi, seara dupa ce ajung acasa).

Ziua Nationala a Romaniei

Pentru ca a fost 1 Decembrie si pentru ca a fost Ziua Nationala a Romaniei, haideti sa ne amintim putin, ce inseamna 1 Decembrie pentru noi Romanii:

"1 Decembrie este Ziua Naţională a României, adoptată prin lege după inlăturarea regimului comunist. Din punct de vedere istoric, la 1 Decembrie 1918, Adunarea Naţională de la Alba Iulia, constituită din 1228 de delegaţi şi sprijinită de peste 100.000 de români veniţi din toate colţurile Ardealului şi Banatului, a adoptat o Rezoluţie prin care s-a consfinţit unirea tuturor românilor din Transilvania, întreg Banatul (cuprins între râurile Mureş, Tisa şi Dunăre) şi Ţara Ungurească (Crişana, Sătmar şi Maramureş) cu România.

Ziua de 1 Decembrie 1918 incununează deci lupta românilor transilvăneni pentru Unitate Naţională şi marchează momentul creării României Mari, situându-se in continuarea precedentelor acţiuni unioniste ale fraţilor din Basarabia (27 martie 1918) şi Bucovina (15 / 28 noiembrie 1918).

Poporul român a stiut atunci sa valorifice admirabil conjunctura internaţională favorabilă creată în urma primului război mondial şi a destrămării imperiilor Ţarist şi Austro-Ungar.

Basarabia a fost prima provincie care s-a unit cu patria-mamă. Unirea a survenit pe fondul dezmembrării Imperiului Rus, odată cu proclamarea principiului autodeterminării până la despărţirea de imperiul multinaţional în care provincia româneasca a fost înglobata forţat in 1812.

Lupta de eliberare naţionala a luat amploare in aprilie 1917 odată cu constituireaPartidului National Moldovenesc, sub preşedinţia lui Vasile Stroescu, printre membrii de frunte aflându-se Paul Gore, Vladimir Herţa, Pantelimon Halippa şi Onisifor Ghibu. Partidul avea ca organ de presă ziarul Cuvânt moldovenesc.

Cu prilejul Congresului ostaşilor moldoveni de la Chişinău, din 25 septembrie/8 octombrie 1917, s-a constituit ca organ legislativ Sfatul Ţării. Au fost aleşi 44 de deputaţi din rândurile soldaţilor, 36 de deputaţi din partea ţăranilor, 58 de deputaţi fiind aleşi de comisiile comunale şi ale ţinuturilor şi de asociaţiile profesionale. Din totalul de 156 deputaţi, 105 erau români, 15 ucraineni, 14 evrei, 7 ruşi, 2 germani, 2 bulgari, 8 găgăuzi, 1 polonez, 1 armean şi 1 grec. Preşedinte al sau a fost ales lon Inculeţ.

În condiţiile primejdiei reprezentate de pretenţiile Ucrainei de a anexa teritoriul dintre Prut şi Nistru şi folosindu-se de prevederile Declaraţiei drepturilor popoarelor din Rusia, în decembrie 1917 s-a proclamat Republica Democratică Moldovenească.

Tulburările provocate de bolşevici în condiţiile destrămării unităţilor militare ruse odată cu lovitura de stat bolşevică din 25 octombrie/7 noiembrie 1917, au creat noi agitaţii în Basarabia. Conducătorii Republicii Democratice Moldoveneşti au cerut sprijinul armatei române, care a pătruns, în aceste condiţii, în provincie. La 13/26 ianuarie 1918, guvernul Rusiei sovietice a întrerupt relaţiile diplomatice cu România iar la 24 ianuarie 1918 Republica Moldovenească şi-a proclamat independenţa.

La 27 martie 1918, Sfatul Ţării, care cuprindea reprezentanţi ai tuturor naţionalităţilor, a votat în favoarea Unirii Republicii Democratice Moldoveneşti (Basarabiei) cu România, dupa cum urmează: din cei 135 de deputaţi prezenţi, 86 au votat în favoarea Unirii, 3 au votat împotrivă, iar 36 s-au abţinut, 13 deputaţi fiind absenţi. Citirea rezultatului a fost însoţită de aplauze furtunoase şi strigăte entuziaste „Trăiască Unirea cu România!”

Au votat pentru Unire:

Nicolae Alexandri Elena Alistar Ion Buzdugan Ilarion Buiuc Constantin Bivol Ignaţie Budişteanu Vasile Bârcă Nicolae Bosie-Codreanu Ştefan Botnarciuc Gheorghe Buruiană Teodosie Bârcă Vladimir Bogos Vladimir Budescu Alexandru Baltag Ion Valuţă Nicolae Grosu Vasile Gafencu Simeon Galiţchi Vasile Ghenţul Andrei Găină Alexandru Groapă Dimitrie Dragomir

Felix Dudchievicz Dimitrie Dron Boris Epure Pantelimon Erhan Vitalie Zubac Ion Ignatiuc Ion Inculeţ Teofil Ioncu Anton Crihan Ion Creangă Afanasie Chiriac Dimitrie Cărăuş Ion Corduneanu Grigorie Cazacliu Anton Caraiman Pavel Cocarlă Ion T. Costin Vladimir Ciorescu Grigorie Cazacliu Vladimir Cazacliu Vasile Lascu

Nicolae Mămăligă Mihail Minciună Anatolie Moraru Alexandru Moraru Dimitrie Marţa Gheorghe Mare Mihail Maculeţchi Dimitrie Marghitan Teodor Neaga Gheorghe Năstas Constantin Oşoian Gherman Pîntea Vasile Mândrescu Ion Pelivan Efimie Palii Ion Pascăluţă Petru Picior-Mare Elefterie Siniclie Nicolae Suruceanu Timofte Silitari Chiril Sberea

Nicolae Sacară Andrei Scobioală Chiril Spinei Gheorghe Stavro Teodor Suruceanu Gheorghe Tudor Ion Tudose Grigore Turcuman Teodor Uncu Pantelimon Halippa Teodor Herţa Leonida Ţurcan Vasile Ţanţu Nicolae Cernăuţeanu Nicolae Ciornei Vasile Cijevschi Vasile Cerescu Nicolae Cernof Nicolae Soltuz Constantin Stere Zamfir Munteanu Iacov Sucevan

S-au opus Unirii: Ştefan Balmez (bulgar), Arcadie Osmolovski (ucrainean) şi Mihail Starenski (ucrainean).

În toamna anului 1919, au fost convocate alegeri parlamentare în Basarabia. Au fost aleşi 90 de deputaţi şi 35 de senatori. Pe 20 decembrie 1919, aceştia au votat, alături de reprezentanţii altor regiuni româneşti, ratificarea Actelui Unirii aprobat de Sfatul Ţării.

Tratatul de la Paris (1920) a confirmat unirea Basarabiei cu România.

Bucovina a fost a doua provincie care s-a unit cu patria-mamă. Acum 90 de ani, la 28 Noiembrie 1918, a avut loc proclamarea unirii Bucovinei cu România, moment istoric important în făurirea statului naţional unitar român, alături de unirea anterioară Basarabiei - la 27 Martie - şi de unirea ulterioară a Transilvaniei, la 1 Decembrie 1918.

Bucovina, în traducere “Pădure de fag”, este numele dat Ţării de Sus a Moldovei lui Ştefan cel Mare şi Sfânt de austrieci în 1775. După pacea încheiată la Kuciuk-Kainargi în 1774, în urma războiului ruso-turc început în 1768, austriecii, ca recompensă că i-au ajutat pe turci, cerură “o rectificare de frontieră în sudul Galiţiei”, necesară trecerii din Transilvania în Galiţia, nou anexată. Astfel, contra bani grei şi daruri scumpe, Turcia cedă Austriei un “coridor” care cuprindea nu o fâşie îngustă de teren, ci întreg ţinutul Cernăuţilor, cea mai mare parte a ţinutului Sucevei, vechea capitală a Moldovei, cu mausoleul descălecătorilor de la Rădăuţi şi cu mormântul lui Ştefan de la Putna.

În zadar protestară boierii şi clerul, în frunte cu domnitorul Grigore Ghica, ucis de turci la 1 Octombrie 1777; timp de 144 de ani acest teritoriu românesc a rămas sub ocupaţie străină, până în anul de graţie 1918. Imperiul habsburgic a nesocotit sistematic drepturile limbii române, a stingherit dezvoltarea culturală şi a spoliat bogăţiile provinciei. Mulţi patrioţi bucovineni au fost nevoiţi să emigreze.

Timp de 10 ani, Bucovina a stat sub administraţie militară iar în 1786 a fost înglobată Galiţiei. Abia prin constituţia austriacă din 1849 a fost despărţită de Galiţia şi declarată provincie autonomă a Casei de Austria. În 1860, Bucovina şi-a ales o Dietă, cu stemă şi drapel proprii şi era reprezentată în Parlamentul vienez prin deputaţi români.

Faţă de Viena, fruntaşii politici bucovineni au avut o politică protestatară, începând cu episcopii Dosoftei Herescu şi Isaia Baloşescu, cu fraţii Hurmuzachi, cu mitropolitul Silvestru, cu dr. Gh. Popovici şi Iancu Flondor şi întreaga generaţie a Unirii. Românii bucovineni au manifestat in permanenta opoziţie faţă de politica de desnaţionalizare a guvernului austriac, o primă acţiune fiind manifestaţia studenţească de la Putna din 1871, cu ocazia împlinirii a 400 de ani de la sfinţirea mânăstirii. Au participat personalităţi ca Mihai Eminescu, Mihail Kogălniceanu, Vasile Alecsandri, viitorul istoric A.D.Xenopol şi Ciprian Porumbescu. Bucovinenii au salutat independenţa de stat a României din 10 mai 1877, voluntari dintre ei participând la războiul din 1877/78.

Existau o serie de asociaţii academice patriotice ca “Arboroasa”, “Junimea”, “Bucovina”, “Moldova” sau “Dacia”, alături de societăţi politice – “Concordia”(1885) cu “Gazeta Bucovinei”(1892). În 1905 se întemeiază Partidul Naţional Român, iar din 1906 reapare “Gazeta Bucovinei”, sistată în 1897. Din 1907, se introduce votul universal, direct şi secret, exercitat de bărbaţii de peste 24 de ani.

Bucovina, aflată la graniţa celor două imperii, habsburgic şi ţarist, a devenit în 1914 – odată cu declanşarea primului război mondial – teatrul unor operaţii militare. La 2 Septembrie 1914, cazacii generalului Pavlov ocupă Cernăuţii, dar în Octombrie austriecii reocupă provincia. La 17 Iulie 1916, Ion I.C.Brătianu semna la Bucureşti, cu miniştrii Rusiei, Franţei, Angliei şi Italiei o convenţie prin care se garanta integritatea teritorială a României şi reunirea Bucovinei, Transilvaniei şi Banatului la Vechiul Regat.

În August 1916, România intră în război de partea Antantei, dar în Decembrie 1916 armata română este nevoită să se retragă în Moldova, inamicul ocupând 2/3 din teritoriul ţării, inclusiv Bucureştiul. Habsburgii vor dezlănţui o adevărată prigoană împotriva românilor bucovineni, mulţi luând drumul exilului. Ei au alcătuit, la Bucureşti, Comitetul refugiaţilor bucovineni, condus de istoticul Ion Nistor.

La 9 Iunie 1917 are loc primirea oficială, în Piaţa Unirii din Iaşi a primelor detaşamente de voluntari bucovineni, transilvăneni şi bănăţeni. La 22 Octombrie 1918, profesorul Sextil Puşcariu şi alţi patrioţi bucovineni scot primul număr al ziarului “Glasul Bucovinei”, difuzat în Vechiul Regat, în Transilvania şi în Basarabia.

La 27 Octombrie 1918, se reuneşte la Cernăuţi Adunarea Constituantă, sub preşedintia lui Dionisie Bejan, care hotărăşte “unirea Bucovinei cu celelalte ţări româneşti într-un stat national independent”. Adunarea a ales un Consiliu Naţional, compus din 50 de membri, care, la rându-i, instituie un guvern alcătuit din 14 secretari de stat, condus de Iancu Flondor. Noul guvern cere ajutorul armatei române şi astfel, la 9 Noiembrie 1918, Divizia a 8-a, condusă de generalul Iacob Zadic, intră în Bucovina, iar două zile mai târziu trupele române sunt în Cernăuţi, rezervându-li-se o primire entuziastă. De acolo, ele ajung până la vechea graniţă a Bucovinei de la Ceremuş, Colacin şi Nistru. La 11 Noiembrie 1918 a avut loc un schimb de telegrame între Consiliul Naţional şi Regele Ferdinand privind eliberarea Bucovinei. A doua zi, Consiliul votează “Legea fundamentală din 12 Noiembrie 1918 asupra puterilor Ţării Bucovina”, prin care îşi asumă întreaga putere în Bucovina. Sextil Puşcariu, ajuns secretar de stat la externe, pleacă la Iaşi pentru a mulţumi Regelui Ferdinand pentru trimiterea armatei în Bucovina. După audienţă, se întâlneşte cu Ion Nistor, preşedintele Comitetului refugiaţilor bucovineni, cei doi vechi prieteni ajungând la concluzia unirii necondiţionate a Bucovinei cu România. Revenit la Cernăuţi la 23 Noiembrie, Ion Nistor înmânează şefului guvernului, Iancu Flondor, un mesaj din partea guvernului român.

Consiliul Naţional, completat cu 12 fruntaşi dintre refugiaţii bucovineni, hotărăşte convocarea, la 28 Noiembrie 1918, a Congresului General al Bucovinei pentru “stabilirea raportului politic al Bucovinei faţă de Regatul Român”. La Congres au fost invitaţi şi reprezentanţii germanilor, polonezilor, ucranienilor şi evreilor, dar n-au dat curs invitaţiei decât germanii şi polonezii.

Marea zi pentru Bucovina sosise. La 28 Noiembrie 1918, în sala de marmoră a Mitropoliei Ortodoxe din Cernăuţi, 74 membri ai Consiliului Naţional au început lucrările Congresului, alături de 7 delegaţi germani, 6 polonezi şi 13 din comunele ucrainene. Erau de faţă şi reprezentanţii Basarabiei, în frunte cu Pan Halippa. Cu o seară înainte, tricolorul romănesc fusese arborat şi pe clădirea Universităţii locale. Preşedintele Consiliului Naţional, Dionisie Bejan, a rostit cuvântul de salut, din care cităm: “Întruniţi astăzi în acest măreţ locaş, care este şi trebuie să rămână simbolul unirii în credinţă în Dumnezeu şi în neamul nostru, salut cu neţărmurită dragoste pe reprezentanţii vitezei armate române, care la ordinul M.S.Regelui Ferdinand I ne-a întins mâna de ajutor în clipele de cea mai grea cumpănă. Salut cu aceeaşi dragoste pe reprezentanţii fraţilor noştri din Basarabia, Transilvania şi Ungaria. Vă salut pe voi, fruntaşii neamului românesc din Bucovina, care aţi venit cu inima însufleţită din tuspatru unghiuri ale ţării, ca să aşezaţi piatra fundamentală care să clădească trainic şi neclintit România Mare. Implor harul ceresc şi binecuvântarea dumnezeiască asupra hotărârilor ce veţi lua”.

Şeful guvernului, Iancu Flondor, dădu apoi citire DECLARAŢIEI DE UNIRE, care preciza că “de la fundarea Principatelor Române, Bucovina, care cuprinde vechile ţinuturi ale Sucevei şi Cernăuţilor, a făcut parte din Moldova, care în jurul ei s-a închegat ca stat; că în cuprinsul hotarelor acestei ţări se găsesc vechiul scaun de domnie de la Suceava, gropniţele domneşti de la Rădăuţi, Putna şi Suceviţa, precum şi multe alte urme şi amintiri scumpe din trecutul Moldovei; că fiii acestei ţări (…) au apărat de-a lungul secolelor fiinţa neamului lor împotriva tuturor încălcărilor din afară şi a cotropirii păgâne; că 144 de ani poporul bucovinean a îndurat opresiunile unei ocârmuiri străine care îi nesocotea drepturile naţionale; că în 1774, prin vicleşug, Bucovina a fost smulsă din trupul Moldovei şi cu de-a sila alipită coroanei habsburgice; că 144 de ani bucovinenii au luptat ca nişte mucenici, pe toate câmpurile de bătaie din Europa, sub steag străin, pentru gloria Austriei; că a sosit ceasul ca Ţările Române dintre Nistru şi Tisa să formeze un singur stat unitar (…), hotărâm unirea necondiţionată şi pe vecie a Bucovinei, în vechile ei hotare până la Ceremuş, Colacin şi Nistru, cu Regatul României” (Ion Nistor, “Istoria Bucovinei”, Editura Humanitas, Bucureşti, 1991, pp. 396-397).

Ion Nistor a făcut o amplă expunere a motivelor istorice ale acestei declaraţii de unire, care a fost adoptată în unanimitate. Votul Congresului a fost adus la cunoştinţa Regelui Ferdinand printr-o telegramă. Regele a răspuns prin următorul mesaj: “Salut cu nespusă bucurie actul măreţ prin care Congresul General al Bucovinei, ca expresiune a voinţei întregului popor al acestui vechi pământ românesc, a hotărât unirea completă a Bucovinei cu Regatul Român. Din adâncul sufletului mulţumesc Proniei divine că mi-a îngăduit ca, sub domnia mea, fiica răpită acum 144 de ani să se reîntoarcă la sânul ţării-mame, aducând noi forţe pentru propăşirea neamului. În aceste clipe înălţătoare, gândul meu se îndreaptă către oamenii patrioţi, care, cu toate suferinţele îndurate în cursul vremurilor, au ştiut să ţină vie în inimile poporului memoria lui Ştefan cel Mare şi Sfânt şi sentimentul naţional, pregătind astfel, fără şovăire şi însufleţiţi de un patriotism cald, ziua binecuvântată de azi. Cu adâncă recunoştinţă primesc, dar, în numele poporului meu, întruparea Bucovinei la Regatul Român, asigurând populaţia Bucovinei că în mine va găsi mereu un sprijin tare şi o dragoste părintească”.

Congresul a ales o delegaţie de 15 persoane care, a doua zi, 29 Noiembrie, a prezentat, la Iaşi, Regelui Ferdinand Actul Unirii. Duminică 1 Decembrie 1918, Suveranii români au dat o masă de gală la Palatul Regal din Bucureşti, în timpul căreia a sosit şi telegrama de la Alba Iulia vestind unirea Transilvaniei cu România. Entuziasmul acestor zile sfinte din istoria României a întrcut orice aşteptare.

Apoi, actul Unirii Bucovinei cu Ţara a fost adus la cunoştinţa guvernelor din Iaşi, Paris, Londra, Roma şi Washington.

La 31 Decembrie 1919, apare Decretul-lege privitor la unirea Bucovinei cu România cu următorul cuprins: “Bucovina, în cuprinsul graniţelor sale istorice, este şi rămâne de-a pururi unită cu Regatul României”. Semna Regele Ferdinand I si Ion I.C.Brătianu, preşedintele Consiliului de Miniştri şi ministru al afacerilor externe. Tot la acea dată fu semnat şi Decretul-lege privind administraţia Bucovinei, care instituia un secretariat administrativ cu 9 secretariate de serviciu.

Unirea Bucovinei cu România a fost recunoscută oficial, în 1919, prin tratatul de la Saint Germain, care preciza că Austria renunţă la fostul Ducat al Bucovinei în favoarea României. Camera şi Senatul român au ratificat la Bucureşti, la 31 Decembrie 1919, Unirea Bucovinei cu Ţara iar prin recunoaşterea Unirii de către Congresul de pace de la Paris şi prin includerea ei în Constituţia României din 1923, memorabilul act al Unirii Bucovinei cu Regatul României din 28 Noiembrie 1918 a rămas definitiv.

Istoricul Ion Nistor a fost numit administrator al Bucovinei, cu rang de ministru. El a sosit la Cernăuţi la 5 aprilie 1919, luând parte la slujba de Sf.Paşti săvârşită de mitropolitul Vladimir Repta în catedrala mitropolitană. A convocat un consiliu pentru alcătuirea programului de guvernare, care a luat hotărârea reintroducerii limbii române ca limbă oficială în administraţie, justiţie şi şcoală. La 24 Octombrie 1920, s-a inaugurat Universitatea românească din Cernăuţi, în prezenţa Familiei Regale. Reorganizarea universităţii s-a făcut cu ajutorul profesorilor de teologie, în frunte cu Vasile Tarnavski, noul rector devenind Ion Nistor.

După votarea Constituţiei României Mari din 1923, Bucovina s-a integrat cu totul în viaţa politică şi administrativă a Regatului Român. Biserica Bucovinei şi-a păstrat mitropolia la Cernăuţi cu episcopia sufragană a Hotinului, cu reşedinţa la Bălţi. Noul mitropolit a fost Nectarie (1924 – 1935), urmat de Visarion Puiu (1935 – 1940) şi de Tit Simedrea (1940 – 1945). În 1925 s-a soluţionat problema Fondului bisericesc al Bucovinei, administrat de Congresul bisericesc sub conducerea mitropolitului.
Pentru promovarea vieţii artistice, s-a înfiinţat Teatrul Naţional şi Conservatorul de muzică şi artă dramatică din Cernăuţi.

Din nefericire, epoca de pace a Bucovinei avea să fie de scurtă durată. Urmare a ultimatumului rus din 27 Iunie 1940, a doua zi armata roşie a ocupat Bucovina de nord, ocupaţie care a durat iniţial până la 5 Iulie 1941, când trupele armatei române izgoniră pe invadatori din Bucovina. Generalul Calotescu fu numit de către Mareşalul Antonescu guvernator militar al Bucovinei. Autorităţile civile şi bisericeşti se reîntoarseră la Cernăuţi. În August 1944 ruşii ocupă din nou Bucovina, iar la 12 Septembrie România fu obligată să semneze, la Moscova, armistiţiul cu guvernele Naţiunilor Unite, prin care nordul Bucovinei (judeţele Cernauţi si Storojineţ), rămane sub stăpânirea U.R.S.S. Tratatul de pace de la Paris, din 10 Februarie 1947, a ratificat această nedreptate istorică.

Plecându-ne cu pioşenie în faţa celor care, acum 90 de ani, au realizat Unirea Bucovinei cu Patria-Mamă, încheiem cu cuvintele unui alt fiu celebru al Bucovinei, poetul Vasile Posteucă:
“Dacă ne luăm răgazul să poposim un pic pe pragul cernit al Ţării Fagilor, ziua de 28 Noiembrie 1918 este o carte deschisă a durerii şi măririi neamului nostru. Şi primele cuvinte ale acestei cărţi ne spun că fără Bucovina n-avem ţară. Bucovina, cu Putnele, Suceviţele, Voroneţurile şi Cosminele ei, este însăşi inima istoriei noastre. Căci Bucovina nu este graniţă, ci vatră, inima unui neam. Leagănul unei istorii. Şi vatra, inima, nu poate fi dată nimănui, niciodată. Ea poate fi numai încălcată, pusă-n lanţuri şi ţinută, până ce dreptatea Providenţei vine şi-i trânteşte pe asupritori la pământ. Şi ziua aceasta a restaurării dreptăţii în lume va veni! (…) Credem prea mult în viitorul de aur al neamului, ca să nu profeţim învierea bisericilor lui Ştefan cel Mare şi împlinirea din nou a geografiei româneşti. Avem nevoie de această integritate geografică pentru a ne de măsura în istorie, pentru a crea o cultură şi a dărui lumii, înnebunite de materie şi de dominaţie lumească, o spiritualitate nouă, în sens profund creştin şi omenesc (…). Să ne oprim o clipă în loc şi să ascultăm chemarea pământului cu mânăstiri şi fagi. Să răzvidim glasul criptei de la Putna la 28 Noiembrie” (“Cuvântul Românesc”, Nov. 1992, p.16).

Transilvania a fost a treia provincie care s-a unit cu patria-mamă. Unirea Transilvaniei cu România de la 1 decembrie 1918 reprezintă evenimentul principal al istoriei României şi totodată realizarea unui deziderat al locuitorilor graniţelor vechii Dacii.

La încheierea Primului Război Mondial, în contextul prăbuşirii Dublei Monarhii, Ungaria îşi proclamă independenţa, incluzând în teritoriul său şi Transilvania. În aceste condiţii, fruntaşii Partidului Naţional Român şi românii din Partidul Social Democrat înfiinţează Consiliul Naţional Român la Arad la data de 3 noiembrie 1918. La data de 13 noiembrie 1918, la Belgrad, guvernul Ungariei semnează armistiţiul cu Antanta, fixând o linie de demarcaţie, care lăsa sub controlul Ungariei nordul şi centrul Transilvaniei, iar Banatul sub controlul Serbiei. În aceste condiţii, românii organizează la data de 18 noiembrie / 1 decembrie 1918 o Adunare Naţională la Alba Iulia la care desemnează 1228 delegaţi.

Alba Iulia fusese aleasă de către Consiliul Naţional Român Central, pentru a adăposti între zidurile ei pe reprezentanţii poporului românesc din Transilvania, în cea mai mare zi din istoria acestui popor, pentru două pricini. La 1 noiembrie 1599, Mihai Viteazul, biruitor la Selimbăr, îşi făcuse intrarea triumfală în Alba Iulia în fruntea unui alai măreţ. Ea a fost Capitala strălucitului domn în timpul scurt cât el reuşise să săvârşească cea dintâi unire a Ţărilor Române. La 1784, pe acelaşi platou al Cetăţii, marii mucenici ai neamului, Horia şi Cloşca, sufereau supliciul frângerii pe roată, pentru că avuseră curajul să ceară o viaţă mai bună pentru neamul lor.

Amândouă aceste date istorice erau adânc săpate în inimile românilor. Erau două etape importante în drumul greu spre mântuire. Duhurile marilor înaintaşi şi mucenici ai libertăţii şi unirii românilor vor lumina gândurile celor strânşi aici si-i vor face vrednici de înalta lor chemare.

Pregătirea politică a Adunării a întâmpinat dificultăţi. Şedinţele preparatoare din cele două zile, care au precedat Adunarea, au fost foarte însufleţite. Discutându-se textul Rezoluţiei Unirii, redactat de Vasile Goldiş, unii susţineau ca Unirea să se facă pe baza proclamării autonomiei Ardealului. Tineretul, la care se adăugaseră şi delegaţii sosiţi din Bucovina şi Basarabia, susţineau unirea fără condiţii. Socialiştii, lucrând sub influenţa Budapestei, cereau republica şi-şi exprimau temerea de stările politice din vechiul Regat al României. În cele din urmă s-a stabilit o înţelegere, renunţându-se la toate părţile la punctele de vedere prea intransigente şi adoptându-se formula unei autonomii provizorii. Iuliu Maniu a explicat că e necesară o epocă de tranziţie, deoarece “nu se poate ca într-o singură zi, sau într-o singură oră, sau într-un moment dat, să punem la o parte o stare de lucruri veche şi să înfăptuim una nouă”. Deci, nu e vorba de a pune condiţii la Unire, ci a constata necesitatea unei epoci de tranziţie.

Adunarea de la Alba Iulia s-a ţinut într-o atmosferă sărbătorească. Au venit 1228 de delegaţi oficiali, reprezentând toate cele 130 de cercuri electorale din cele 27 comitate româneşti, apoi episcopii, delegaţii consilierilor, ai societăţilor culturale româneşti, ai şcolilor medii şi institutelor pedagogice, ai reuniunilor de meseriaşi, ai organizaţiilor militare şi ai tinerimii universitare. Toate păturile sociale, toate interesele şi toate ramurile de activitate românească erau reprezentate.

Dar pe lângă delegaţii oficiali, ceea ce dădea Adunării înfăţişarea unui mare plebiscit popular, era afluenţa poporului. Din toate unghiurile ţărilor române de peste Carpaţi, sosea poporul cu trenul, cu căruţele, călări, pe jos, îmbrăcaţi în haine de sărbătoare, cu steaguri tricolore în frunte, cu table indicatoare a comunelor ori a ţinuturilor, în cântări şi plini de bucurie. Peste o sută de mii de oameni s-au adunat în această zi spre a fi de faţă la actul cel mai măreţ al istoriei românilor. Spectacol simbolic şi instructiv: cortegiile entuziaste ale românilor ce umpleau drumurile spre Alba Iulia se încrucişau cu coloanele armatei Mackensen care, umilite şi descurajate, se scurgeau pe căile înfrângerii spre Germania.

Mulţimea imensă urcă drumul spre Cetăţuie printre şirurile de ţărani români înveşmântaţi în sumanele de pătură albă şi cu căciulile oştenilor lui Mihai Viteazul. Pe porţile cetăţuii, despuiate de pajurile nemţeşti, fâlfâie Tricolorul român. Poporul trece pe sub poarta lui Mihai Viteazul şi se adună pe Câmpul lui Horea. De pe opt tribune, cuvântătorii explică poporului măreţia vremurilor pe care le trăiesc.

În acest timp, în sala Cazinei militare, delegaţii ţin adunarea. Pe podium, între steagurile tuturor naţiunilor aliate, care au contribuit cu sacrificiile lor de sânge la desăvârşirea acestui act măreţ, iau loc fruntaşii vieţii politice şi intelectuale a românilor şi delegaţii Bucovinei şi Basarabiei, care au ţinut să aducă salutul ţărilor surori, intrate mai dinainte în marea familie a statului român.

Într-o atmosferă înălţătoare, în mijlocul aprobărilor unanime şi a unui entuziasm fără margini, Ştefan Cicio Pop arată împrejurările care au adus ziua de astăzi, Vasile Goldiş expune trecutul plin de suferinţe şi de glorie al naţiunii române de pretutindeni şi necesitate Unirii, Iuliu Maniu explică împrejurările în care se înfăptuieşte Unirea , iar socialistul Jumanca aduce adeziunea la Unire a muncitorimii române, care se simte una cu întreg neamul românesc.

Rezoluţia Unirii e citită de Vasile Goldiş: “Adunarea naţională a tuturor românilor din Transilvania, Banat şi Ţara Ungurească, adunaţi prin reprezentanţii lor îndreptăţiţi la Alba Iulia în ziua de 18 noiembrie / 1 decembrie 1918, decretează unirea acelor români şi a tuturor teritoriilor locuite de dânşii cu România. Adunarea proclamă îndeosebi dreptul inalienabil al naţiunii române la întreg Banatul, cuprins între Mureş, Tisa şi Dunăre.”

Restul rezoluţiei cuprinde programul de aplicaţie: autonomia provizorie a teritoriilor până la întrunirea Constituantei, deplină libertate naţională pentru popoarele conlocuitoare, deplina libertate confesională, înfăptuirea unui regim curat democratic pe toate terenurile vieţii publice, reforma agrară radicală, legislaţie de ocrotire a muncitorimii industriale. Adunarea naţională doreşte ca Congresul de pace să asigure dreptatea şi libertatea atât pentru naţiunile mari cât şi pentru cele mici şi să elimine războiul ca mijloc pentru reglementarea raporturilor internaţionale. Ea salută pe fraţii lor din Bucovina, scăpaţi din jugul monarhiei austro-ungare, pe naţiunile eliberate cehoslovacă, austro-germană, iugoslavă, polonă şi ruteană, se închină cu smerenie înaintea acelor bravi români care şi-au vărsat sângele în acest război pentru libertatea şi unitatea naţiunii române, şi în sfârşit exprimă mulţumirea şi admiraţia sa tuturor puterilor aliate care, prin luptele purtate împotriva duşmanului au scăpat civilizaţia din ghearele barbariei.

La ceasurile 12 din ziua de 1 decembrie, prin votarea unanimă a rezoluţiei, Unirea Transilvaniei cu România era săvârşită!

Membrii Marelui Sfat Naţional Român aleşi în Adunarea de la Alba lulia, la 1 decembrie 1918

Membrii Episcopatului:

Ioan I. Popp, episcopul Aradului 

Dr. Demetriu Radu, episcop, Oradea Mare 

Dr. Miron E. Cristea, episcop, Caransebeş 

Valeriu Frenţiu, episcop, Lugoj 

Dr. Iuliu Hossu, episcop, Gherla 

Dr. Vasile Suciu, prep-vicar-arhiepisc., Blaj 

Romul R. Ciorogariu, vicar, Oradea Mare 

Romul Marchiş, vicar, Cărei Mari

Membri aleşi:

Dr. Iuliu Maniu, avocat, Blaj

Dr. Ioan Pop, avocat, Alba Iulia

Dr. Laurenţiu Pop, avocat, Abrud

Dr. Dănilă Sabo, avocat, Blaj

Dr. Izidor Marcu, canonic, Blaj

Dr. Alexandru Nicolescu, canonic, Blaj

Ioan Teculescu, protopop, Alba Iulia

Dr. Ioan Marciac, avocat, Alba Iulia

Dr. Emil Pop, avocat, Uioara

Dr. Zaharie Muntean, avocat, Alba Iulia

Dr. Ionel Pop, avocat, Blaj

Dr. Alexandru Fodor, medic, Alba Iulia

Dr. Alexandru Borza, avocat, Abrud

Dr. Gavril Precup, profesor, Blaj

Vasile Goldiş, secretar consistorial, Arad

Dr. Ştefan C. Pop, avocat, Arad

Dr. Ioan Suciu, avocat, Ineu

Dr. Cornel Iancu, avocat, Arad

Dr. Iustin Marşieu, avocat, Arad

Dr. George Popoviciu, avocat, Chişineu

Sava Raicu, director de bancă, Arad

Iuliu Grofşorean, învăţător, Galşa

Dr. Vasile Avramescu, avocat, Maria-Radna

Dr. Romul Veliciu, avocat, Arad

Dr. Emil Monţia, avocat, Şiria

Dr. Sever Miclea, avocat, Arad

Dr. Aurel Gozda, avocat, Buteni

Dr. George Crişan, avocat, Arad

Dr. Mihaiu Mărcuş, avocat, Giula

Dr. Aurel Lazar, avocat, Oradea Mare

Dr. Ioan Ciordaş, avocat, Beiuş

Dr. Iuliu Chiş, avocat, Marghita

Dr. Andreiu Ilea, avocat, Tinca

Petru E. Pap, protopop, Beiuş

Dr. Coriolan Pap, director de bancă, Oradea Mare

Victor Pap, protopop, Holod

Dr. Vasile Chirvai, profesor, Oradea Mare

Dr. Vasile Saftu, protopop, Braşov

Dr. Tiberiu Brediceanu, director de bancă, Braşov

Petru Popoviciu, proprietar, Braşov

Pompiliu Dan, înv., director, Zărneşti

Axente Baciu, profesor, Braşov

Dr. Voicu Niţescu, avocat, Braşov

Dr. Iosif Blaga, director gimnaziu, Braşov

Mihaiu Popoviciu, proprietar, Braşov

Dr. Valeriu Branişte, publicist, Lugoj

Dr. Caius Brediceanu, avocat, Lugoj

Antoniu Mocioni, mare proprietar, Bulci

Ionel Mocioni, mare proprietar, Căpâlnaş

Dr. George Dobrin, avocat, Lugoj

Andreiu Ghidiu, protopop, Caransebeş

Dr. Petru Barbu, profesor, Caransebeş

Dr. Alexandru Coca, avocat, Sasca

Dr. Petru Cornean, avocat, Oraviţa

Dr. Aurel Vălean, avocat, Lugoj

Dr. Mihaiu Gropşian, avocat, Oraviţa

Dr. Ioan Nedelcu, avocat Oraviţa

Dr. Alexandru Morariu, avocat, Caransebeş

Dr. Avram Imbroane, diacon, Lugoj

Uroş Pătean, econom, Nădlac

Dr. Gavril Tripon, avocat, Bistriţa

Dr. Vasile Pahone, avocat, Bistriţa

Dr. Victor Onişor, avocat, Bistriţa

Dr. Laurenţiu Oanea, avocat, Năsăud

Dr. Alexandru Haliţă, avocat, Năsăud

Dr. Augustin Tătar, protopop, Ditrău

Dr. Petru Musca, medic, Ciuc

Dr. Eugen Bran, avocat, Lechinţa

Dr. Emil Haţiegan, judecător, Cluj

Dr. Valentin Poruţiu, avocat, Cluj

Dr. Ilie Dăianu, protopop, Cluj

Ioan Pop, protopop, Morlaca

Dr. Sever Dan, avocat, Mociu

Dr. Andrei Pop, avocat, Huedin

Vasile Coste, învăţător pensionar, Cluj

Nicolae Borzea, protopop, Făgăraş

Dr. Nicolae Şerban, avocat, Făgăraş

Dr. Ariton Pralea, avocat, Şercaia

Dr. Octavian Vasu, avocat, Făgăraş

Vaier Comşa, preot, Copăcel

Dr. Ioan Mihu, mare proprietar, Vinerea

Dr. Aurel Vlad, avocat, Orăştie

Dr. Petru Groza, avocat, Deva

Francisc Hossu-Longhin, avocat, Deva

Vasile Demian, protopop, Brad

Dr. Iustin Pop, avocat, Deva

Dr. Ştefan Rozvan, avocat, Ilia

Dr. Silviu Dragomir, profesor, Sibiu

Dr. Victor Bontescu, avocat, Haţeg

Ioan Moţa, paroh, Orăştie

Vasile C. Osvadă, director de bancă, Hunedoara

Leo Man, egumen, Prislop

Dr. Vasile Chindriş, avocat, Sighet

Ioan Doroş, protopop, Satu-Slatina

Dr. Salvator Jurca, avocat, Sighet

Simeon Balea, preot, Săpânţa

Dr. Vasile Filipciuc, cand. de adv., Petrova

Ionel Comşia, mare comerciant, Sălişte

Dr. Ioan Harşia, avocat, Reghin

Dr. Iosif Popescu, avocat, Reghin

Vasile Suciu, învăţător, Archita

loan Vătăşan, preot, Archita

Nicolae Barbul, proprietar, Mocira

Dr. Ioan Erdelyi, avocat, Budapesta

Zenovie Pâclişan, profesor, Blaj

Dr. Teofil Dragoş, avocat, Baia Mare

Constantin Lucaciu, preot, Dorolţ

Dr. Aurel Nilvan, avocat, Şomcuta Mare

Dr. Ilie Carol Barbul, avocat, Sătmar

George Pop de Băseşti, proprietar, Băseşti

Dr. Coriolan Steer, avocat, Tăşnad

Dr. Cassiu Maniu, avocat, Şimleu

Iuliu Coroian, Şimleu

Dr. Alexandru Aciu, director de bancă, Şimleu

Dr. Victor Deleu, avocat, Şimleu

Traian Trufaş, preot, Zalău

Dr. Augustin Pintea, avocat, Crasna

Dr. Teodor Mihali, avocat, Dej

Dr. Liviu Mişca, avocat, Dej

Dr. Octavian Domide, canonic, Gherla

Dr. Alexandru Vaida-Voevod, proprietar, Olpret

Dr. Pavel Roşea, profesor, Sibiu

Gheorghe Pop, publicist, Sibiu

Dr. Ioan Mezei, avocat, Dej

Andrei Bârseanu, preşedintele Asociaţiunii, Sibiu

Octavian Goga, publicist, Sibiu

Nicolae Ivan, protopop, asesor consistorial, Sibiu

Dr. Nicolae Comşa, medic, Sălişte

Dr. Ioan Lupaş, protopop, Sălişte

Ioan Lăpedatu, director de bancă, Sibiu

Dr. Nicolae Bălan, profesor, Sibiu

Dr. Ioan Broşu, profesor, Sibiu

Dr. Onisifor Ghibu, referent şcolar consistorial, Sibiu

Dr. Ioan Mateiu, referent şcolar consistorial, Sibiu

Octavian Tăslăuanu, publicist, Sibiu

Dr. Constantin Bucşanu, avocat, Sibiu

Victor Tordăşianu, esactor arhidiacon, Sibiu

Dr. Simion Cheţan, avocat, Agnita

Dr. Toma Cornea, avocat, Sighişoara

Aurel Păcală, locotenent-colonel, Şulumberg

George Repede, judecător, Cohalm

Ioan Iosif, profesor, Cohalm

Dr. Romul Boilă, avocat, Diciosânmărtin

Dr. Ilarie Holom, avocat, Ibaşfalău

Emanilu Ungurean, avocat, Timişoara

Avram Corcea, preot, Cuşteiu

Dr. Aurel Novac, avocat, Biserica Albă

Dr. Aurel Cosma, avocat, Timişoara

Dr. Tit Mălaiu, avocat, Biserica Albă

Dr. Victor Mircea, avocat, Ghilad

Dr. Lucian Gheorghevici, avocat, Timişoara

Dr. Aurel Crişan, avocat, Aradu Nou

Dr. Constantin Missici, avocat, Lipova

Dr. Alexandru Marta, jude de tablă, Seghedin

Dr. Ioan Roşu, preot, Ghilad

Dr. Nestor Oprean, avocat, Sânmiclăuşul Mare

Dr. George Miclea, avocat, Alibunar

Dr. Alexandru Birăescu, avocat, Panciova

Ioanichie Neagoe, preot, Petrovaselo

Emil Cormoş Alexandrescu, proprietar M. Oşorheiu

Dr. Vasile Cerghizan, preot, Coc

Dr. Vaier Moldovan, avocat, Turda

Dr. Zosim Chirtop, avocat, Câmpeni

Dr. Ioan Oltean, avocat, Mureş-Luduş

Dr. George Popescu, avocat, Câmpeni

Dr. Remus Furdui, avocat, Abrud 

Dr. George Pătăcean, avocat, Turda 

Dr. Ioan Boeriu, avocat, Turda 

Nicolae Cristea, Sita-Buzău 

Ioan Modroiu, preot, Vama Buzău 

Xenofon Comşa, Marcoş 

George Negoiescu, preot, Vama Buzău 

David Păcurar, Alita Mare 

Dr. Ioan Doboşi, avocat, Halmi 

Dr. Sever Pop de Băseşti, avocat, Halmi 

Vasile Ardelean, preot, Veteş 

Ioan Montani, publicist, Sibiu 

Victor Stanciu, profesor, Arad 

Vasile Stoica, profesor, Sibiu 

Leo Bohăţiel, inginer, Sibiu 

Ioan losif Şchiopul, publicist, Sibiu 

Dr. luliu Mezei, director de fabrică, Budapesta

Romul Gândea, profesor, Sibiu 

Eugen Goga, publicist, Sibiu 

Iosif Ciser, miner, Petroşani 

Ioan Mihuţ, cojocar, Budapesta 

Ioan Fluieraş, caretaş, Sibiu 

Iosif Recean, croitor, Sibiu 

Bazil Surdu, căldărar, Sibiu 

Petru Bernan, mecanic, Reşiţa 

Victor Brătfălean, tipograf, Braşov 

Traian Novac, tâmplar, Lugoj 

Iosif Jumanca, tipograf, Sibiu 

Dr. Eleonora Lemenyi-Rozvan, profesor, Sibiu 

Toma Botârlă, cizmar, Ida-Clujului 

Achim Zamora, miner, Petroşani 

Ioan Ardelean, miner, Lupeni

Toma Ciora, miner, Roşia

Constantin Aflat, econom, Bocşa Montană 

George Grădinar, tâmplar, Braşov 

Avram Borcuţa, econom, Şicula 

Membrii cooptaţi în şedinţa Marelui Sfat ţinută la 30 iulie 1919, în Sibiu

Ţărani:

George Filep, Sântău 

Ştefan Boroş, Săcele 

George Indre, Vezend 

Ion Irimie Dancăş, Răşinari 

Ioan Bucur, Turda 

Romul Taflan, Beclean 

Dimitrie Nica, Moroda 

Vasile Leza, Ticvaniul Mare 

Ioan Stan Herţa, Sângătin 

Mihai Vasiescu, Lipova 

Dănilă Vicaş, Tinca, Hususău

Învăţători:

Iuliu Vuia, Caransebeş 

Ioan Vidu, Lugoj 

Teodor Mureşan, Blaja 

Macedon Linu, Năsăud 

Alexandru Pop, Gherla 

Traian Şuteu, Morlaca 

Ştefan Popovici, Braşov 

Candid Popa, Sibiu 

Teodor Bucurescu, Colosul Mare 

George Lipovan, Oraviţa 

Dumitru Lăpădat, Sălişte 

Pavel Dârlea, Boroşineu 

Dumitru Popovici, Arad

Medici:

Dr. Pompiliu Nistor, Zărneşti 

Dr. Alexandru Pop, Bistriţa 

Dr. Iuliu Moldovan, Sibiu

Ingineri:

Stan Vidrighin, Timişoara 

Eugen Muntean, Sibiu 

Aurel Stoica, Alba lulia

Diverşi:

P.S. Sa lacob Popa, vicar foraneu, Făgăraş 

Petru Poruţ, Sibiu 

Parteniu Cosma, director, Sibiu 

Ioan Vulcu, comerciant, Orăştie 

Dumitru Comşa, profesor, Sibiu 

Ilie Câmpean, protopop, Ciugeu-Sân-Micăluş 

Cornel Bornean, secretar consistorial, Caransebeş

Constantin Pavel, profesor, Beiuş 

Alexandru Ciura, profesor, Blaj

Publicişti:

Ioan Agârbiceanu, Sibiu 

Ioan U. Soricu, Sibiu

Artistul:

Zaharia Bârsan, Braşov

Social-democrati români:

Pavel Buciuman, miner, Petroşani 

Tiron Albani, secretar, Sibiu 

Emil Isac, publicist, Cluj 

Valer Roman, Sibiu 

Teodor Moga, Sibiu

Text preluat integral de pe site-ul: http://www.ziuanationala.ro/

Sa fim mandrii de toti cei mentionati mai sus si sa ii pomenim in gand cu fiecare ocazie....

CURIOZITATE:

Eu am subliniat in lista cu nume de mai sus, reprezentantul localitatii mele natale. Cati dintre voi va gasiti numele localitatii natale in lista de mai sus?

It's a boy...

Buna seara,

Titlul acestei postări, "It's a boy..." după cum bine va puteți imagina, este legat de copilul nostru, care își va face apariția pe lume prin luna Martie a anului care se apropie cu pași repezi, 2015.

In cazul în care va întrebați cum am ajuns eu sa am un copil, haideți sa facem o retrospectiva a ultimului an, timp în care eu nu am mai scris nimic pe blog:

Povestea noastră, a mea și a soției mele Roxana (nu știați ca am soție.... nu-i nimic, ajungem și la partea asta, întrucât ultimul an a fost plin de evenimente), începe în luna septembrie a anului 2013 când, după ce s-a întors de la munca din Austria, Roxana mea draga, a avut surpriza sa se trezească în fata ei cu mine ținând un inel în mana (nu va imaginați nimic super-mega romantic, pentru ca la mine romantismul lipsește în 85% din situații), iar săraca a zis DA!!! (nu știa ea ce o așteaptă!)

Mai târziu, când după o lunga discuție care a durat maxim 5 minute, ne-am hotărât sa facem cununia civila și după o alta discuție la fel de lunga am stabilit și data....29.03.2014 (în poza, noi doi și d-l primar al comunei Dumbrăvița).

Dupa cununia civila, un timp am fost liniștiți, și relaxați amândoi, pana în August când, în sfârșit ne-am găsit căsuța pe care voiam deja de ceva vreme sa ne-o cumpărăm. Casa este în localitatea Jebel, ceea ce reprezenta un mic impediment pentru Roxana, întrucât ea nu are permis de conducere încă, iar distanta de Timisoara e de aprox. 25 Km, însă am decis ca putem trece peste impedimentul acesta, întrucât ne convenea foarte mult prețul casei, poziționarea ei în cadrul comunei și amenajările de care dispune. Așadar, după unele discuții care de data aceasta au durat mai mult de 5 minute ne-am hotărât sa o cumpăram și astfel am început strângerea de acte pentru programul "prima casa"(despre care o sa vorbim într-o postare următoare). Dupa o luna jumate de așteptări și drumuri de la banca la notar și de la notar la banca, am obținut creditul, iar din data de 29.09.2014 suntem mândrii proprietari ai casei din localitatea Jebel nr. 1122, casa ce vine și cu o suprafață de teren de 1810 mp (ceea ce e .... multicel).

In 11.10.2014 am reușit sa ne și mutam în noua noastră casa (îndeplinindu-mi astfel dorința pusa de revelion, și anume sa ma mut la casa mea înainte de ziua mea).

Eh și acum vine partea cu bebe-ul....

In timp ce umblam noi după actele pentru casa, Roxana a început sa aibe grețuri diminețile și sa se simtă putin ciudat astfel încât am decis ca trebuie sa meargă la un control....iar la control...surprizaaaaa....baby on the way, iar după 6 săptămâni am primit și primele poze (alea nu sunt de arătat), iar acum după 21 de săptămâni, când burtica Roxanei e din ce în ce mai mare, am primit și răspunsul pe care îl așteptam pentru a ști cum sa vorbim cu bebele nostru.

Așadar, azi 02.12.2014 putem ști ca Lup Emilian Gabriel este voinic și năzdravan, știe deja sa lovească cu piciorul și cu genunchiul, iar după data de 20 martie 2015 va veni pe lume...