Cred ca toata lumea are acel prieten bun, cu care iesi la o bere/citro in oras si incepeti sa povestiti si va opriti doar cand vine chelneru/chelnerita sa va scoata afara ca se inchide baru'....eh aveam si eu un prieten d-asta, aveam pentru acum cu greu il mai consider asa.
Motivul - sper sa vi-l dati seama din povestea urmatoare:
A fost odata ca-n povesti, a fost ca niciodata, un flacau voinic, student, la poli la chimie. Si acest voinic, avea un prieten foarte bun, poate cel mai bun din toata facultatea. Si baietii nostri, studenti la aceeasi facultate, unu intr-un an mai mare decat celalalt, se intelegeau de minune, ieseau la baute impreuna, povesteau de motoare nucleare, de cum poti transforma o furie galbena intr-o masina ce merge pe apa, in loc de benzina....etc, pana cand....voinicul nostru gaseste o frumoasa fata, studenta la aceeasi facultate si boboaca pe deasupra.
Voinicul vrajit de frumusetea fetei...o ia de buna si incepe sa uite de prieteni si de tot, iar in mintea lui, era doar ea...si se intelegeau foarte bine, relatia inainta si cei doi par din ce in ce mai de nedespartit, pana cand dupa un an....se intampla nenorocirea... cearta mare, el nemultumit de multe lucruri, ea nemultumita de si mai multe lucruri...se despart.
Flacaul nostru ramas singur acum...plange si isi aminteste de toate lucrurile frumoase petrecute cu fata in acel an....era prima lui iubire adevarata...si merge inapoi la ea, alearga dupa ea si o vrea inapoi insa ea nu-l mai vrea.
Trebuie sa mentionam ca relatia dintre flacaul nostru si prietenul lui cel bun, nu mai era chiar asa stransa....pare ca prietenului acesta incepe sa-i placa fata care tocmai se despartise de flacau, iar fata pare sa-l placa pe el...atunci flacaul nostru vorbeste cu amandoi, si primeste acelasi raspuns de la amandoi...ea nu-l place pe el si nu ar putea sa il placa niciodata pt ca este prieten foarte bun cu flacaul, iar el ii zice flacaului, ca nu vrea fata ca n-ar fi ok deloc!!!
Mai tarziu flacaul nostru intalneste alta fata, de care ii place din prima clipa in care o vede...se indragosteste pe loc...se intalnesc, se plac si treaba gata...raman impreuna...insa surpriza, flacaul e cautat de domnisoara de care se despartise de ceva vreme si care afland ca el are alta iubita...il vrea inapoi, dar acum e randul flacaului sa zica....nu!
Totul bine si frumos pentru flacaul nostru, isi face prieteni noi, descopera un sport nou, iar fata il place, iar el e foarte fericit stiind ca iubeste din nou, insa duce dorul serilor in care iesea cu prietenul lui si stateau la bere si la discutii interminabile despre tot felul de idei care mai de care ireale...dar acum prietenul lui nu mai da nici un semn, iar cand flacaul il cauta, el e ocupat mereu...
Mai tarziu, cand flacaul credea ca nimic rau nu i se mai poate intampla, cand totul ii mergea struna si era in culmea fericirii afla ca de fapt....prietenul lui si domnisoara de care el se despartise de ceva vreme sunt impreuna...
In acel moment, flacaului ii revenira in minte, cuvintele celor doi, care ziceau ca niciodata nu vor fi unul cu celalalt, iar acum se dovedeste contrariul...
Acum flacaul, oricat de fericit ar fi, in inima lui se naste un sentiment de tradare...prietenul lui, il tradase...a facut ceea ce nu se astepta nimeni, iar acum flacaul a ramas fara acel prieten de nadejde cu care sa isi faca planuri si visuri ireale, dar posibile....
iar la urma urmei, desi il racaie mult fapta celor doi, flacaul ramane impasiv, iar in gandul lui rasuna doar cuvintele luceafarului lui Eminescu:
"Traind în cercul vostru strimt
Norocul va petrece,
Ci eu în lumea mea mã simt
Nemuritor si rece."
Pacat ca de foarte multe ori, prietenii sunt facuti doar sa te tradeze...nu-i asa?
http://www.youtube.com/watch?v=N_UGFLT0VMY
luni, 31 mai 2010
inceputul...
As vrea sa incep a scrie in acest blog, al meu creat azi, intr-o nota mai sobra! Am creat blogul din dorinta de a ma descarca...nu stiu, poate nu mi se intampla doar mie, insa in ultimul timp simt ca nu mai pot vorbi cu nimeni, ca nu mai am pe nimeni atat de aproape incat sa ma pot destainui... asa ca am facut blogul acesta, sa ma descarc, sa imi spun pasurile, trairile si durerile...indiferent daca va fi citit sau nu.
Ziceam ca vreau sa incep intr-o nota mai sobra... ieri in 30.05 s-au facut doi ani de cand mama a parasit lumea asta, mergand spre una mai buna (sper), iar in perioada asta, am o stare asa de goliciune. Vreau sa stiti ca mama, era pt mine, mama, tata, sora, prietena...etc. iar de cand a plecat, simt un gol permanent in mine si nu mai comunic, nu mai pot merge la nimeni pentru un sfat, pentru o povaţă sau pur si simplu pt un umar de plans...cand e cazul.
Cu o zi inainte sa moara, eu eram in Timisoara, iar ea acasa si m-a rugat sa vin in acel week-end acasa...insa nu puteam...cica eram ocupat...si totusi, vinerea am plecat acasa, insa cu capul plecat, ochii plini de lacrimi si parca un cleste ce imi strangea tot piepul si nu ma lasa sa respir...pt ca mergeam la mort...murise...MAMA.
Acum, traiesc cu amintirea ei, citesc mereu poezia "MAMA" a lui Cosbuc si plang ascultand "Cargo-MAMA" sau "Ozzy Osbourne-Mama i'm coming home", gandindu-ma.....my home is where my mother is...but, where is mama now....where is my home???
Pentru cei ce nu stiu poezia lui Cosbuc si vor macar s-o citeasca odata uite-o:
In vaduri ape repezi curg
Si vuiet dau in cale
Iar plopi in umedul amurg
Doinesc eterna jale.
Pe malul apei se-mpletesc
Carari ce duc la moara -
Acolo, mama, te zaresc
Pe tine-ntr-o cascioara.
Tu torci. Pe vatra veche ard,
Pocnind din vreme-n vreme,
Trei vreascuri rupte dintr-un gard.
Iar flacara lor geme:
Clipeste-abia din când în când
Cu stingerea-n bataie,
Lumini cu umbre-amestecând
Prin colturi de odaie.
Cu tine doua fete stau
Si torc in rand cu tine;
Sunt inca mici si tata n-au,
Si George nu mai vine.
Un basm cu pajuri si cu zmei
Incepe-acum o fata,
Tu taci s-asculti povestea ei
Si stai ingandurata.
Si firul tau se rupe des,
Caci ganduri te framanta,
Spui soapte fara de-nteles,
Si ochii tai stau tinta.
Scapi fusul jos; nimic nu zici
Cand firul se desfira...
Te uiti la el si nu-l radici,
Si fetele se mira.
...O, nu! Nu-i drept sa te-ndoiesti!
La geam tu sari deodata,
Prin noapte-afara lung privesti -
"Ce vezi?" intreab-o fata.
"Nimic... Mi s-a parut asa!"
Si jalea te rapune,
Si fiecare vorba-a ta
E plans de-ngropaciune.
Intr-un tarziu, neradicand
De jos a ta privire:
"Eu simt ca voi muri-n curand,
Ca nu-mi mai sunt in fire...
Mai stiu si eu la ce gandeam?
Aveti si voi un frate...
Mi s-a parut c-aud la geam
Cu degetul cum bate.
Dar n-a fost el!... Sa-l vad venind,
As mai trai o viata.
E dus, si voi muri dorind
Sa-l vad odata-n fata.
Asa vrea poate Dumnezeu,
Asa mi-e datul sortii,
Sa n-am eu pe baiatul meu
La cap, in ceasul mortii!"
Afara-i vant si e-nnorat,
Si noaptea e tarzie;
Copilele ti s-au culcat -
Tu, inima pustie,
Stai tot la vatra-ncet plangand;
E dus si nu mai vine!
S-adormi tarziu cu mine-n gand,
Ca sa visezi de mine!
In timp ce cititi poezia...ascultati si asta:
http://www.youtube.com/watch?v=5GZlJr1c48k
atat pentru inceput....o zi buna va doresc la toti!
Ziceam ca vreau sa incep intr-o nota mai sobra... ieri in 30.05 s-au facut doi ani de cand mama a parasit lumea asta, mergand spre una mai buna (sper), iar in perioada asta, am o stare asa de goliciune. Vreau sa stiti ca mama, era pt mine, mama, tata, sora, prietena...etc. iar de cand a plecat, simt un gol permanent in mine si nu mai comunic, nu mai pot merge la nimeni pentru un sfat, pentru o povaţă sau pur si simplu pt un umar de plans...cand e cazul.
Cu o zi inainte sa moara, eu eram in Timisoara, iar ea acasa si m-a rugat sa vin in acel week-end acasa...insa nu puteam...cica eram ocupat...si totusi, vinerea am plecat acasa, insa cu capul plecat, ochii plini de lacrimi si parca un cleste ce imi strangea tot piepul si nu ma lasa sa respir...pt ca mergeam la mort...murise...MAMA.
Acum, traiesc cu amintirea ei, citesc mereu poezia "MAMA" a lui Cosbuc si plang ascultand "Cargo-MAMA" sau "Ozzy Osbourne-Mama i'm coming home", gandindu-ma.....my home is where my mother is...but, where is mama now....where is my home???
Pentru cei ce nu stiu poezia lui Cosbuc si vor macar s-o citeasca odata uite-o:
In vaduri ape repezi curg
Si vuiet dau in cale
Iar plopi in umedul amurg
Doinesc eterna jale.
Pe malul apei se-mpletesc
Carari ce duc la moara -
Acolo, mama, te zaresc
Pe tine-ntr-o cascioara.
Tu torci. Pe vatra veche ard,
Pocnind din vreme-n vreme,
Trei vreascuri rupte dintr-un gard.
Iar flacara lor geme:
Clipeste-abia din când în când
Cu stingerea-n bataie,
Lumini cu umbre-amestecând
Prin colturi de odaie.
Cu tine doua fete stau
Si torc in rand cu tine;
Sunt inca mici si tata n-au,
Si George nu mai vine.
Un basm cu pajuri si cu zmei
Incepe-acum o fata,
Tu taci s-asculti povestea ei
Si stai ingandurata.
Si firul tau se rupe des,
Caci ganduri te framanta,
Spui soapte fara de-nteles,
Si ochii tai stau tinta.
Scapi fusul jos; nimic nu zici
Cand firul se desfira...
Te uiti la el si nu-l radici,
Si fetele se mira.
...O, nu! Nu-i drept sa te-ndoiesti!
La geam tu sari deodata,
Prin noapte-afara lung privesti -
"Ce vezi?" intreab-o fata.
"Nimic... Mi s-a parut asa!"
Si jalea te rapune,
Si fiecare vorba-a ta
E plans de-ngropaciune.
Intr-un tarziu, neradicand
De jos a ta privire:
"Eu simt ca voi muri-n curand,
Ca nu-mi mai sunt in fire...
Mai stiu si eu la ce gandeam?
Aveti si voi un frate...
Mi s-a parut c-aud la geam
Cu degetul cum bate.
Dar n-a fost el!... Sa-l vad venind,
As mai trai o viata.
E dus, si voi muri dorind
Sa-l vad odata-n fata.
Asa vrea poate Dumnezeu,
Asa mi-e datul sortii,
Sa n-am eu pe baiatul meu
La cap, in ceasul mortii!"
Afara-i vant si e-nnorat,
Si noaptea e tarzie;
Copilele ti s-au culcat -
Tu, inima pustie,
Stai tot la vatra-ncet plangand;
E dus si nu mai vine!
S-adormi tarziu cu mine-n gand,
Ca sa visezi de mine!
In timp ce cititi poezia...ascultati si asta:
http://www.youtube.com/watch?v=5GZlJr1c48k
atat pentru inceput....o zi buna va doresc la toti!
Abonați-vă la:
Postări (Atom)