Se afișează postările cu eticheta Ilisie Octavian. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta Ilisie Octavian. Afișați toate postările

vineri, 7 ianuarie 2011

De ce isi bate viata joc?

Poezia aleasa pentru seara asta are ca titlu o intrebare care cred ca multi si-o pun in ultimul timp!

"De ce isi bate viata joc?"

De ce isi bate viata joc?
Ne lasa sa cersim povesti frumoase,
sa visam feti frumosi, zane voioase,
si-apoi ne-arata-n jur numai gunoi!

De ce de noi viata-si bate joc?
Ne ispitesc iluzii trecatoare
si ne legam de ele. Ne-nconjoara
apoi tristeti fara de margini si noroc!

De ce isi bate viata joc de noi?
Ne face farse si apoi zambeste
de un ideal pierdut pe veci. Hoteste
ne fura totul si ne lasa goi!

De ce de noi viata-si bate joc?
Cu sufletul manat de patru vanturi
nestiind ce mai gandim, cantam in canturi
sa ne ghicim destinul ca-ntr-un ghioc!

Ing. Octaviam ILISIE

joi, 6 ianuarie 2011

Dupa cum am anuntat, azi voi incepe seria unor poezii foarte frumoase!

Si fiindca tot e iarna...hai sa incepem:

Batrana Iarna

Iarna batrana
cum joaca pe strada
cu fulgii gramada
cand ici, cand colea....
Iarna batrana
rau matraguna,
si iata, nebuna
ca joaca pe strada
cu fulgii gramada:
o noua Posada!
II sficiuie vantul,
ii salta vesmantul
ii geme pamantul
si pietrele crapa
si viscolul sapa
in munte si-o groapa:
aduna nametii,
plesneste peretii,
ingroapa drumetii
si calul si omul.
Troiene cat pomul.
Si-si canta isonul
prin dinti vijelia,
isi urla mania
si bate pustia:
Se-ncinge in hora
cu Ielele sora
si iar se vrea nora:
s-o prinda vartejul
ca-n joc titirezul
s-o-ndoaie ca vrejul,
s-o-nalte-apoi, mare,
s-o spulbere-n zare,
sa-i taie o suflare,
si iarasi sa nasca
-copacii trosneasca-
Ea vifor sa-i nasca!
Si inca odata
pornesrte turbata
de furie beata
cu vifor in brata
de ceruri s-agata
vazduhul de-ngheata,
si urla, si geme
si tanguie-o vreme,
vuiet si blesteme!
Pe-o lina de gheata isi plange o viata:
Insira pe ata
de sticla subtire
pacatu-i din fire
ca in patrafire
Si cade in noapte
Si geme in soapte.
Caita s-asterne
si malcom isi cerne:
un ceas de vecernie:
Zori noi se tivira
in alb. Se ivira
mormane de spuma
ce lumea-ncununa.
Pe-ntinderea muta
ninsoarea tacuta
cu pasul de ciuta.

Ing. Octavian ILISIE