Aceleasi drumuri in alte timpuri ...

Incepusem sa observ , cum , odata cu trecerea anilor lumea se schimba .Mai mult decat atat , se schimbase felul in care o priveam . Citind vechi insemnari personale , intelegeam cum am gandit candva , ce simteam atunci cand vedeam locuri noi , persoane diverse , si intram pentru prima data in contact cu ele . Mi-a atras atentia inocenta varstei prin care priveam si intelegeam totul ,de parca as fi trait intr-un basm . Acum cateva zile am ajuns in Venetia . Au trecut mai bine de opt ani de cand nu mai auzisem cum canta gondolierii , si tare mult imi doream sa revad orasul in care am petrecut candva aproape trei luni de zile . Am ajuns in gara si am iesi afara pe scarile ce dau spre Canal Grande . M-am asezat pe scari si mi-am aprins o tigara ... era 28 februarie , chiar in ziua carnavalului . Nu puteam sa cred ca este acelasi oras pe care mi-l aminteam eu , vedeam un oras gri in ceasul serii , cu majoritatea magazinelor inchise . Cu cersetori romani sau tigani aproape la fiecare podulet ... nici oamenii nu mai erau veseli , nici orasul colorat . Am intrat intr-un restaurant unde am servit paste al ragù si bere Ceres , nota de plata : 42 euro ! Aproape de cinci ori mai mult decat ultima data . Sau poate o nota umflata unor vizitatori neavizati ? Venetia este unica , seducatoare dar parca mult prea satula de hainele ei de carnaval ... Mergand spre piata San Marco , am observat un tavan crapat care imi amintea despre documentarele in care se prevestea inundarea completa a orasului in prima jumatate a secolului . Dar nu a fost singurul , aproape peste tot orasul prezinta semne evidente ale scufundarii solului . Poate ca locuitorii incep sa se sature de musafiri si incearca sa se bucure de ultimele decenii din lunga viata a acestui oras unic in univers . A ramas poate doar melancolia unei amintiri de vara ...in rest , parfumul pare sa se pairda peste ape . Mastile au fost puse iarasi in rafturi , iar costumele se vor pregati pentru o lunga asteptare . Am urcat in trenul spre Treviso , un oras linistit , in care oamenii admira pestii din firisoarele de ape care brazdeaza orasul , fara sa arunce cu pietre in ei . Un oras in care lebedele traiesc fara teama de a fi mancate de caini vagabonzi . Pentru ultima data am intors capul spre Venetia , i-am urat viata lunga .M-am inclinat in fata unui oras pe care am sa-l revad , candva , probabil cu alti ochi .